Esti cuminte in lipsa mea? Daca da, iti trimit insemnarile astea, sa-ti insenineze viata.
Am calatorit foarte bine si, chiar daca nu am prea putut dormi, am avut cateva momente de semisomn si am rezistat. Calatoria in sine a fost fascinanta mai ales partea cu avionul si mai ales drumul peste ocean. Atat de bun serviciul, m-am simtit rasfatata tot timpul. Mancare buna si destula, bautura la discretie, totul distribuit pe tot parcursul calatoriei astfel incat sa nu duci lipsa de nimic. Aveau un monitor care afisa din cand in cand datele de zbor dar era mai departe si l-am observat tarziu, cand incepusem sa dau semne de nerabdare. M-am calmat imediat ce l-am reperat, caci mai era o ora de zbor. Abia atunci am vazut ca zburam la 11400m altitudine, adica 38000feet, ca temperatura aerului exterior era -74C si ca imaginile ciudate pe care la vedeam jos erau din Groenlanda, Canada , deci uscat, nu ocean, cum ma asteptam.
In mare parte am zburat deasupra plafonului dens de nori si ma simteam ca in telecabina la munte, lipseau doar copacii. Zborul a fost foarte lin si am avut atata soare ca am stat numai cu ochelarii de soare si, din cand in cand am tras obloanele ca oboseam de atata alb. Bineinteles am stat la fereastra si m-am bucurat nespus de asta atata timp cat norii ma lasau sa vad cate ceva. Cel mai mult m-au impresionat lacul Vidraru si Fagarasii caci tara noastra a fost foarte senina dar din Europa n-am putut vedea aproape nimic in primul zbor. A fost impresionant in al doilea, cand am trecut peste Olanda si peste tarmul oceanului. Pacat ca nu am avut aparatul de fotografiat, imaginea era tulburatoare, inca nu era de la altitudine prea mare. Apoi, cand s-a zburat la peste 11Km altitudine nu mai intelegeai ce vezi. Am vazut, la un moment dat, oceanul albastru cu pete mari albe, de gheata - probabil aisberguri - extraordinara priveliste! Din cand in cand pluteau norisori firavi deasupra, incat iti dadea senzatia ca privesti intr-un acvariu. Uscatul avea un aspect neverosimil, parca priveam de pe luna. Doar munti si zapada in vai, nu tu orase, drumuri, nici macar rauri, doar marile lacuri, pe care le-am confundat cu oceanul. Caci eram intr-o mare confuzie, nestiind ca nu mergem direct spre destinatie ci ocolim atata. Abia cand am ajuns si am vorbit cu Dona m-am lamurit in sfarsit pe unde am mers si ce era intr-adevar ceea ce vazusem.
Cand am ajuns la aeroport, i-am dat un telefon s-o anunt, caci terminasem cu formalitatile foarte repede. Vremea era rece si asa fusese ultimile zile, chiar plouase, dar azi a iesit soarele, probabil de bucurie ca am venit eu aici.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu